Ultima prescură. Paștele la români

Documentarul antropologic este filmat aproape integral într-un cătun al satului Bălnaca-Groşi, comuna Şuncuiuş, judeţul Bihor, iar personajul central pe Nana Veronică, o bătrână octogenară ce vieţuieşte de una singură în gospodăria proprie, în plină pustietate. Păstrătoare a tradițiilor arhaice, femeia de mult văduvă era aceea care a făcut prescura pentru biserica din satul Bălnaca vreo două decenii la rând. Acum, lipsită de puteri, nu se mai încumetă. Totuşi, pentru camera de filmare, va mai face odată acest lucru. Dar, în ceea ce o privește, va fi cu siguranţă „ultima prescură”. Profitând de ocazia înregistrării ritualului mistic al coacerii prescurilor şi paştilor pentru sărbătoarea Învierii Domnului, autorul documentarului, Tudor Chirilă, investighează în amănunţime în Ultima prescură întreg universul cotidian al bătrânei, alcătuind un tablou al vieţii solitare a acesteia, viaţă mânată de un singur major imbold: credinţa. Ideea filmului este axată pe dispariţia dintre noi a ultimilor păstrători ai valorilor ancestrale ale poporului român prins în iureşul aneantizant al globalizării. Filmul documentar Ultima prescură a fost realizat în colaborare cu Asociaţia Culturală ECOART din Oradea şi a obţinut o menţiune UCIN 2010 pentru documentar de lung-metraj. Face parte dintr-o suită de documentare antropologice de lung-metraj de tip „cine-verité”, avînd ca ţintă valea Crişului Repede, suită iniţiată cu câţiva ani în urmă de regizorul Tudor Chirilă.