Presa moare, dar nu se predă

Moare presa românească, e într-o derivă agonizantă, se transformă, e comercializată în mici trocuri subterane, la mesele bogaţilor, ale mogulilor, mese pe lângă care nici firimiturile nu mai cad. Asta se vorbeşte prin redacţii, pe bloguri, la televiziuni, iar concluziile celor mai mulţi sunt înfricoșător de prăpăstioase. Totuşi, „jurnaliştii” continuă să-şi pună semnătura deasupra cuvintelor scrise de alţi jurnalişti, iar simţul ridicolului nu-i împiedică să copieze nici măcar ştiri despre plagiat.Ca mașiniștii, ca papagalii, direcționați de editori, seduși de internet, deveniţi specialişti în vizualizări şi în titluri panicarde. Se întâmplă într-o redacţie de ziar: fotoreporterii fac fotografii televizoarelor, redactorii reproduc cu scrupulozitate declarații date televiziunilor – live text! -, iar editorii accesează nebuneşte pagina de pornire a site-urilor pentru a promova informaţia verificată deja de alţii. Ei intră în „homepage”!