Curgerea timpului

Timpul este o parte integrantă a continuum-ului spațio-temporal. Ceea ce percepem ca „mișcare a timpului” este în realitate o mișcare a diverselor procese fizice și mentale în acest spațiu-timp. Percepem această mișcare sub forma unui pendul, ca vibrație a atomilor dintr-un ceas atomic cu Cesiu, în mișcările planetare sau în dinamica impulsurilor nervoase din cadrul complexelor procese care au loc în creierul nostru. În acest fel se creeaza noțiunea sau iluzia noastră despre „curgerea timpului”. Alexis Carrel, laureat al premiului Nobel, scria in cartea sa „Omul, necunoscutul” că există mai multe feluri de timp: fizic, interior, intrinsec, fiziologic si psihologic. Desigur, nu timpul este cel care suferă transformări, ci cursul evenimentelor ce se derulează în spațiu-timp. Acest fenomen este dramatic în experiențele numite „din preajma morții”, așa cum au fost descrise de medicii Kubler-Ross, Moody si Ring, ca să numim doar cîțiva dintre cei mai cunoscuți. În starea de moarte clinică, mulți pacienți iși reamintesc complet întreaga viață într-o clipă. Exact, o viață intreagă este revazută într-o clipă.